Contraistoria liberalismului (Domenico Losurdo)

Liberalismul, o ideologie născută în contextul Revoluției Americane și al expansiunii coloniale, a fost marcat de o contradicție fundamentală între principiile de libertate și realitățile sclaviei și opresiunii. Deși promova idealuri de auto-guvernare și democrație, liberalismul a permis, în același timp, dezvoltarea unui sistem social bazat pe sclavie și expansiune imperialistă. Gânditori ca Grotius și Locke au justificat, într-o oarecare măsură, sclavia, iar revoluțiile din Franța și Santo Domingo au pus în evidență limitele liberalismului american și european. Sclavia rasială a fost un fenomen deopotrivă acceptat și refulat de liberali, iar războaiele și conflictele coloniale au pus în discuție realitatea „democrației pentru stăpâni”. Liberalismul a generat o „comunitate a celor liberi”, dar a exclus din aceasta popoarele coloniale, iar la începutul secolului XX, contradicțiile ideologice și conflictele interne au continuat să definească ideologia liberală.