stilizări, ap. (alexandru adam)

Stilizări, ap. construiește o critică radicală asupra literaturii & societății, o călătorie demistificatoare de pe „meterezele marginii,” înlănțuind scene de interior, intime ori claustrate, erotice & queer, bulversante & vulnerabile. Chestionând internalizarea heteronormativității, ‒ „sunt heteronormativ când traumele mele/ își găsesc răspuns în mama/ mama mea singură”‒, Alexandru Adam răspunde supremației istoriei literare prin anticânturi despre misoginie, antisemitism, spațiu liminal, responsabilitate și etic, transgresând în accente eseistice și grave spre o critică a „textului de artă.” Un volum captivant & riscant, incomod & orchestral, o simfonie queer-politică străbătută de plăcere, neliniște, furie & iubire, o artă poetică de la care nu ai cum să întorci privirea. (Medeea IANCU)

Un ritual-exercițiu de analiză a memoriei și privilegiului, stilizări ap vine ca un fel de joc teoretic. Cu multă sinceritate și cu drag de artificial-mioritic se vorbește despre spațiul interior și exterior – corpul și apartamentul, autogara, cada –, toate spații liminale. Este despre queerness și despre cum e să fii homo, mai apoi „curge” spre „o schiță a unui proiect care nu poate fi decât unul de grup”. Dincolo de personal (care este oricum politic), stilizări ap ne vorbește despre importanța autoanalizei privilegiului, pentru a înțelege mai bine mecanismele prin care oprimăm și suntem oprimați. Se încheie cu trei eseuri-poem: despre cum nu există delimitare între text și autor, despre de ce textul de arta marginal este perceput ca agresiv și despre limbaj ca metodă și soluție. Mie mi-a plăcut mult. (Tudor Pop)