Noaptea sunt viu (Dani Blanariu)

„Citind poemele lui Dani Blanariu, m-am simțit învăluită într-un scut protector: m-au surprins deopotrivă maturitatea și căldura acestei voci care, coborând în labirintul său interior, iese, de fapt în lume, ca o crisalidă ce se rotește afară din coconul ei, întinzându-și aripile și dezvăluindu-și frumusețea orbitoare.

E multă luciditate în acest spațiu închis, aproape claustrofobic, în care ființa fragilă, kafkiană, imită gesturi și așteaptă dimineața; dar și multă tristețe blândă, ca o mână ce te mângâie pe dinăuntru. Dar și privirea melancolică a cuiva care privește pe fereastră și ține ușa deschisă, deși în spațiul lui strâmt nu vine nimeni, niciodată. Și o disperare surdă, disperarea celui care a înțeles deja totul, dar care găsește mereu surse de rezistență.” -- Domnica Drumea