Camera luminoasă. Însemnări despre fotografie (Roland Barthes)

Fotografia nu spune (neapărat) ceea ce nu mai este, ci doar, și cu siguranță, ceea ce a fost. Această subtilitate este decisivă. În fața unei fotografii, conștiința nu o ia neapărat pe calea nostalgică a amintirii (cite fotografii nu se află înafara timpului individual), ci, și asta e valabil pentru toate fotografiile din lume, pe calea certitudinii: esența Fotografiei este de a ratifica ceea ce reprezintă. Roland Barthes
 

Roland Barthes (1915–1980) după studii de filologie clasică şi de teatrologie în anii ’30 şi ’40 şi după o scurtă perioadă petrecută ca lector de franceză la Universitatea din Bucureşti, el descoperă în anii ’50 lingvistica şi semiologia lui Saussure şi Greimas. Începînd din 1960, ţine cursuri de semiologie şi sociologia semnelor la École Pratique des Hautes Études, iar în 1976 este numit, la propunerea lui Michel Foucault, profesor de semiologie literară la College de France. Prieten cu Julia Kristeva şi cu Jacques Derrida, Barthes va domina scena culturală a structuralismului francez din anii ’70, oferind o teorie suplă a textului, cu generoase inspiraţii din literatură, teatru, arte plastice, modă, muzică, dar şi din nenumăratele sale călătorii prin lume (Maroc, Japonia, China etc.). Personalitate angajată, deopotrivă publică şi misterioasă, prestigioasă şi marginală, Roland Barthes moare la 65 de ani în urma unui accident de maşină. Dintre scrierile sale amintim: Le Degré zéro de l’écriture (1953), Mythologies (1957), Systeme de la mode (1967), S/Z (1970), L’Empire des signes (1970), Sade, Fourier, Loyola (1971), Le Plaisir du texte (1973), Roland Barthes par Roland Barthes (1975), L’Obvie et l’Obtus. Essais critiques III (1982, postum). Editura Seuil a editat în anul 2002 Operele complete ale lui Roland Barthes, apărute în cinci volume.