Postfascism și anticomunism (Gáspár Miklós Tamás)

„Am plecat din România acum 35 de ani, involuntar, surghiunit.Ungur ardelean, semievreu, ținta regimului fascizant – criticat astăzi ca „sistem comunist”, una din afirmațiile cele mai caraghioase pe care le-am auzit vreodată –, aș fi găsit in deceniile acelea destul de dificil să scriu in românește, limba oficială a inamicului. Și iată, scriu in limba aceasta la o masă la Budapesta și mă simt acasă in ea. Imi revin cuvintele dintr-un idiom refulat, negat, pe care am incercat să-l uit. Cum se intâmplă așa ceva? In primul rând, liberalismul și conservatorismul dizident la care aderasem nu oferea nicio garanție serioasă in fața unei derive naționaliste. Eu, desigur, eram antinaționalist, dar aceasta a fost o opțiune personală, o chestiune de gust moral. Liberalismul este clasificat drept o variantă a „universalismului” occidental, dar in mod eronat. Separarea politicului de economic, a societății civile de stat face imposibil orice „universalism” și leagă statul de o legitimare socială care, inevitabil, invocă o comunitate prepolitică, de obicei națiunea.”