Starea de excepție (Giorgio Agamben)

Într-o bună zi, omenirea se va juca cu dreptul aşa cum copiii se joacă cu obiectele ieşite din uz, nu pentru a le restitui întrebuinţării lor canonice, ci pentru a le elibera definitiv de aceasta. Ceea ce se găseşte după drept nu este o valoare de întrebuinţare, care ia naştere doar după acesta. Iar întrebuinţarea, care s-a contaminat cu dreptul, trebuie la rîndul ei să fie eliberată de propria valoare. Această eliberare este sarcina studiului sau a jocului. Şi acest joc studios este calea care ne poate permite accesul la acea justiţie pe care un fragment postul al lui Benjamin o defineşte ca stare a lumii în care aceasta din urmă apare ca un bun inapropriabil şi imposibil de supus ordinii juridice. Giorgio Agamben
 

Giorgio Agamben s-a născut în 1942 la Roma. Predă estetica la Universitatea din Veneţia şi este profesor invitat la diferite institute europene şi americane, printre care şi prestigiosul European Graduate School, unde este coleg cu Peter Sloterdijk, Jean Baudrillard, Slavoj Žižek, Alain Badiou şi alţi filosofi contemporani de prim rang. Fost participant la seminariile lui Heidegger, este responsabil cu editarea în limba italiană a operei lui Walter Benjamin. Dintre lucrările sale amintim: Bartebly, la formula della creazione (Quodlibet, 1993, cu Gilles Deleuze), Mezzi senza fine. Note sulla politica (Bolati Boringhieri, 1996), Quel che resta di Auschwitz. L’archivio e il testimone (Bolati Boringhieri, 1998), La comunità che viene (Bolati Boringhieri, 2002), Stato di eccezzione (Bolati Boringhieri, 2003), Profanazioni (Nottetempo, 2005).