Transfigurarea locului comun (Arthur C. Danto)

Revoluțiile din lumea artei pun definițiile lucrării de artă, oricît de bine intenționate ar fi ele, în imposibilitatea de a acoperi cazurile acestor îndrăznețe noi lucrări de artă. Pentru a putea rezista, orice definiție trebuie să se pună la adăpost față de astfel de revoluții și mi-ar plăcea să cred că, începînd cu Brillo Box, posibilitățile sînt efectiv închise, istoria artei ajungînd, într-un fel, la sfîrșit. Nu s-a oprit, ci s-a încheiat, în sensul că a devenit conștientă de sine însăși – cu alte cuvinte, ea a devenit într-un fel propria sa filosofie: o stare de lucruri prezisă de filosofia istoriei a lui Hegel. Prin aceasta înțeleg, în mod semnificativ, că filosofia artei nu a putut fi privită ca o posibilitate serioasă decît în momentul în care dezvoltarea internă a lumii artei a devenit suficient de concretă. Dintr-odată, în arta avansată a anilor ’60 și ’70, arta și filosofia erau pregătite una pentru cealaltă. Dintr-odată, într-adevăr, aveau nevoie una de cealaltă pentru a se putea distinge între ele. Arthur C. Danto
 

Arthur Coleman Danto (n. 1924) este Johnsonian Professor Emeritus Philosophy al Universității Columbia. Lucrările sale au influențat semnificativ discipline precum estetica şi filosofia artei, teoriile reprezentării şi filosofia istoriei. Danto a pus bazele definiției instituționale a artei, una dintre principalele teme pe care le abordează în Transfigurarea locului comun. Este, în acelaşi timp, cel care a introdus conceptul de „lume a artei” (artworld) în dezbaterea esteticii filosofice, în textul cu acelaşi titlu apărut încă din 1964 în Journal of Philosophy. Nu în ultimul rînd, urmînd liniile dialecticii hegeliene a istoriei artei, a propus teza sfîrşitului artei, pentru a descrie intervalul istoric actual al dispariției marilor narațiuni filosofice sau stilistice despre artă. Din 1984 semnează texte de critică de artă pentru The Nation. Este autorul a numeroase cărți, precum Nietzsche as Philosopher (1965), Analytical Philosophy of Action (1973), The Philosophical Disenfranchisement of Art (1986), Beyond the Brillo Box: The Visual Arts in Post-Historical Perspective (1992), The Madonna of the Future: Essays in a Pluralistic Art World (2000), The Abuse of Beauty (2003), Andy Warhol (2009).