Ulaanbaatar (Flavia Dima

„Debutul în poezie al Flaviei Dima nu este o surpriză decât pentru cei care nu i-au citit cronicile de film, în care o voce lirică se strecoară printre crăpăturile criticii. Hooked de la primele versuri, cititorii poemelor din Ulaanbatar intră pe nerăsuflate într-un univers ficţional deopotrivă poetic şi cinematic, în care memoria montează şi imaginația proiectează.

Zecile de cadre pe secundă derulate în mintea mea de Toți copiii de la noi din clasă, a cărei lectură lacomă mi-a lăsat aftertaste-ul unei sesiuni savuroase de binge-watching, sunt perfect balansate de a doua parte a volumului, la fel de imersivă, dar cu poeme-snapshot în care non-locuri sunt resemantizate de prezenţa în ele a omului iubit și în care imagini de o frumusețe fotografică răzbesc cu speranță prin tristeţe, nostalgie şi prin distanţa față de celălalt, de sine, de un viitor imaginat ca prezent care nu mai vine.

Am citit volumul Flaviei aşa cum îmi place să văd un film bun: de două ori la rând-prima dată singură, cu entuziasmul unei noi descoperiri personale, a doua oară împărtășind cu cineva bucuria ei, doar că acum citind din el cu voce tare, așa cum se citește cel mai bine poezia, într-o lectură ca o apă curgătoare.”

Iris Nuțu