Zilele muncii

„Poezia nu e un lux”, a scris Audre Lorde, iar noi ne facem timp pentru ea în zilele de muncă, între programe și norme, pe metrouri, trenuri și autobuze, între joburi plătite și neplătite, între proiecte și îngrijire, curățenie și reproducere, scriem - și aceasta e muncă. E muncă, dar e o muncă creativă pe care ne-o dorim, e timpul pe care îl croim pentru a trăi, măcar un pic, în afara spațiului capitalist al producției fără limită, al competiției individualiste și al transformării fiecărui lucru posibil în marfă.

După cum spune poeta feministă de culoare, lesbiană și antirasistă Audre Lorde în colecția ei de eseuri „Sister Outsider” din 1984, poezia dă „nume celor nenumite”, este o modalitate de a gândi, de a ne explora fricile și visele despre viitor. De aceea, ne-am dorit să oferim un spațiu poemelor despre muncă - această activitate care ne acaparează, deseori, întreaga viață, care ne consumă în capitalismul neoliberal, dar care, într-o altă organizare socială, ar putea să aibă direcții și scopuri de emancipare colectivă, non-antropocentrică și non-distructivă.

Ne îndreptăm privirea, fiecare, spre muncile pe care le facem, în spațiul domestic sau în spațiul public, în condiții de auto-organizare sau ierarhice, în corporații sau proiecte, în spații urbane sau rurale, în condiții de sănătate sau de boală, munci care ne duc la depresie, munci care ne fac să ne simțim bine, munci făcute de noi sau de alte persoane, umane sau non-umane.

Poemele pe care le veți citi sunt strânse în decursul a câtorva săptămâni, editate în decalaje de zile și fusuri orare, în conversații sacadate prin mailuri și mesaje, în timpuri „furate” și timpuri făcute pentru poezie. Colecția nu se dorește a fi deloc exhaustivă, ci doar o serie de pagini, cuvinte puse unele după celelalte în speranța că ele ne pot apropia, sensuri manifestate în tânjirea pentru solidaritate.

Cu ocazia Zilei Internaționale a Muncii și a tuturor celor care muncesc, sărbătorită de 1 mai, subliniem importanța revoltelor și organizărilor muncitorești, atât din trecut, cât și din prezent. Pentru a ajunge la o altă lume și o altă organizare a muncii, o criticăm mai întâi pe aceasta - și visăm, scriind.