Nicolas Trifon – un parcurs libertar internaționalist. Interviuri

Interviurile cu Nicolas Trifon, libertar plecat din România și stabilit la Paris în 1977, sunt o lectură pasionantă. De la evocarea primelor „ieșiri din rând” și a primelor acțiuni politice în România, la activitatea militantă din Franța și implicarea în grupul „Iztok”, ori la călătoria în Polonia și legăturile, nu lipsite de riscuri uneori, cu opozanții regimurilor din Est, istorisirea, bogată în observații și detalii, poate fi citită și ca o suită de tablouri vii, care ne descoperă amănunte și perspective de multe ori noi și surprinzătoare. Parcurgerea acestori evocări poate fi deosebit de instructivă pentru oricine își dorește o perspectivă ceva mai nuanțată și, în același timp, mai cuprinzătoare asupra istoriei recente, perspectivă eliberată de chingile dihotomiilor înșelătoare și de capcanele falsei conștiințe.

Primele două interviuri au fost realizate în 2012 de Mihai Codreanu. Unul dintre ele a apărut în revista Anarhia, iar mai apoi a fost tradus în limba germană, în revista Bună. Cel de-al treilea, dedicat revistei Iztok, a apărut inițial în 2007 și a fost tradus de noi din limba franceză. Ultima parte a antologiei cuprinde discuția pe care am purtat-o cu Nicolas Trifon în luna aprilie a acestui an. Am socotit de un interes deosebit și includerea în volum, ca anexă, a unui manifest tipărit de grupul „Iztok” în Franța și apărut inițial în 1981, în limba română. Manifestul, din care au ajuns puține exemplare în țară, se intitula „Ce vor anarhiștii?” și este, din câte știm, singurul program anarhist în limba română din acea perioadă.